Neurocercetătorii au găsit noi factori pentru o vedere bună

Dimensiunea cortexului vizual primar și cantitatea de țesut cerebral dedicată procesării informațiilor vizuale pot prezice dacă vei avea o vedere bună, a descoperit o echipă de neurocercetători.

Studiul, care apare în revista Nature Communications, dezvăluie o nouă legătură între structura creierului și comportament.

• Mințile noastre ar procesa limbajul la fel ca Inteligența Artificială
• De ce azbestul încă apare în unele produse cosmetice?

„Am descoperit că putem prezice cât de bine poate vedea cineva pe baza structurii unice a cortexului vizual primar”, explică autorul principal Marc Himmelberg, cercetător postdoctoral la Centrul pentru Științe Neurale și Departamentul de Psihologie al Universității din New York.

„Arătând că variația individuală a structurii creierului vizual uman este legată de variația funcționării vizuale, putem înțelege mai bine ce stă la baza diferențelor modului în care oamenii percep și interacționează cu mediul lor vizual”, a adăugat el, potrivit Eurek Alert.

Ce anume te face să ai o vedere bună?

Ca și în cazul amprentelor, denivelările și șanțurile de pe suprafața creierului fiecărei persoane sunt unice. Cu toate acestea, semnificația acestor diferențe nu este pe deplin înțeleasă, mai ales când vine vorba de impactul lor asupra comportamentului, cum ar fi diferența dintre o vedere bună și una slabă.

În acest studiu, Himmelberg și coautorii Jonathan Winawer și Marisa Carrasco, profesori la Centrul pentru Științe Neurale și Departamentul de Psihologie al NYU, au vrut să descopere relevanța acestor trăsături ale creierului pentru modul în care vedem.

Cortexul vizual primar (V1) creează o hartă a imaginii proiectate din ochi. Dar, ca multe tipuri de hărți, aceasta este distorsionată, unele părți ale imaginii fiind mărite în comparație cu altele.

„Harta menține un anumit grad de acuratețe, dar mărește regiunile care ar putea fi de interes mai larg. În mod similar, V1 mărește centrul imaginii pe care o vedem, adică locul în care se fixează ochii noștri, în raport cu periferia”, spune Winawer.

Acest lucru se datorează faptului că V1 are mai mult țesut dedicat centrului câmpului nostru vizual. De asemenea, V1 mărește locațiile de la stânga și de la dreapta locului pe care se fixează ochii în raport cu locațiile de deasupra sau de dedesubt, tot datorită diferențelor de aranjare a țesutului cortical.

Cum a fost realizat studiul?

Folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (RMNf), oamenii de știință au cartografiat dimensiunea cortexului vizual primar (sau „V1”) a mai mult de 20 de oameni. Cercetătorii au măsurat, de asemenea, cantitatea de țesut V1 pe care acești indivizi o aveau dedicată procesării informațiilor vizuale din diferite locații din câmpul lor de vedere.

În plus, acești participanți au realizat o sarcină concepută pentru a evalua calitatea vederii lor în aceleași locații din câmpul lor vizual ca măsurătorile V1. Participanții au discriminat între orientarea modelelor afișate pe un ecran, care au fost folosite pentru a măsura „sensibilitatea la contrast” sau capacitatea de a face distincții între imagini.

Rezultatele lor au arătat că diferențele în suprafața V1 ar putea prezice măsurători ale sensibilității la contrast. În primul rând, persoanele cu un V1 mare au avut o sensibilitate generală la contrast mai bună decât cei cu un V1 mic (cea mai mare suprafață fiind de 1.776 milimetri pătrați și cea mai mică fiind de 832 mm²).

Structura creierului dictează cât de bine poți vedea

În al doilea rând, persoanele care aveau mai mult țesut cortical pentru procesarea imaginilor dintr-o anumită regiune din câmpul lor vizual au avut o sensibilitate la contrast mai mare în acea regiune în comparație cu cei cu mai puțin țesut cortical dedicat aceleiași regiuni.

În al treilea rând, între participanți, o sensibilitate mai mare la contrast într-o anumită locație (de exemplu, stânga) decât într-o altă locație echidistantă de fixare (de exemplu, mai sus) a corespuns regiunilor cu mai mult sau mai puțin țesut cortical.

„În concluzie, cu cât suprafața V1 dedicată procesării unei anumite locații este mai mare, cu atât mai mult înseamnă că ai o vedere bună în acea locație. Descoperirile noastre arată că diferențele de percepție vizuală sunt indisolubil legate de diferențele din structura cortexului vizual primar din creier”, conchide Carrasco.

Vă recomandăm să citiți și:

Majoritatea mutațiilor genetice „tăcute” sunt dăunătoare. Ce implicații complexe are descoperirea?

Cum procesează creierul căldura drept durere? Noi indicii despre tulburările cerebrale

Un nivel crescut de testosteron îi ajută pe bărbații șomeri să-și găsească mai ușor serviciu

„Mâini reci, inimă caldă”. De ce femeile „simt frigul” mai mult decât bărbații?